Aylin Cadîr, dezvăluiri emoționante despre familia sa și copilăria în comunitatea turcă: „Mi-era rușine să-mi spun numele”. Ce relație are astăzi cu sora ei, Ayfer

Aylin Cadîr a făcut dezvăluiri despre copilăria petrecută în Constanța, educația strictă primită de la părinți și legătura specială pe care o are cu sora sa mai mică, Ayfer. Actrița a vorbit pentru Viva! și despre valorile cu care a crescut într-o familie de turci dobrogeni, despre sfaturile care au ajutat-o să devină independentă, dar și despre momentele în care și-a dorit să fie la fel ca ceilalți copii. Astăzi, artista privește cu mândrie spre originile sale și spune că nu mai simte nevoia să renunțe la o parte din identitatea ei pentru a se integra.

Aylin Cadîr, dezvăluiri emoționante despre familia sa și copilăria în comunitatea turcă Foto: arhiva

Aylin Cadîr, amintiri din copilăria petrecută în Constanța. Cum se înțelegea cu sora ei, Ayfer

Înainte să devină cunoscută publicului prin aparițiile sale pe scenă și pe micul ecran, Aylin Cadîr a crescut într-un mediu în care tradițiile turcești, muzica și întâlnirile de familie ocupau un loc important. Născută și crescută în Constanța, actrița își amintește cu drag de comunitățile turcești din Dobrogea, de preparatele tradiționale și de atmosfera satelor în care oamenii împărțeau bucuriile și momentele importante.

Pentru ea, copilăria a însemnat libertate, energie și multă curiozitate. Îi plăcea să cânte și să exploreze împrejurimile, iar tradițiile comunității au rămas o parte importantă din povestea sa personală.

„Sunt născută și crescută în Constanța, dintr-o familie de turci dobrogeni. Mi-am petrecut copilăria în satele și comunitățile de turci din și de pe lângă Constanța. Părinții mei sunt amândoi turci, și asta a fost și prima limbă pe care am vorbit-o, pentru că asta se vorbea în jurul meu.”

Actrița vorbește cu drag și despre părinții săi, fiecare având un rol important în formarea personalității sale. Tatăl ei, pe care îl descrie cu afecțiune drept un maistru mecanic auto apreciat în Constanța, și mama sa, o femeie pe care o evocă într-o manieră aparte, fac parte din amintirile care i-au definit copilăria.

Aylin își amintește și de mesele tradiționale, de dulciurile pregătite în gospodării și de obiceiul comunității de a transforma nunțile în adevărate sărbători ale întregului sat. Aceste experiențe au rămas vii în memoria sa și continuă să îi influențeze relația cu propriile rădăcini.

Când vine vorba despre sora ei mai mică, Ayfer, artista recunoaște cu umor că relația dintre ele s-a schimbat mult de-a lungul anilor. Dacă în copilărie existau și certuri, astăzi cele două se susțin reciproc și au o legătură puternică.

„Relația cu sora mea este așa: când eram mici ne cafteam, azi ea este sprijinul meu cel mai mare, așa cum sunt și eu pentru ea.”

Ayfer a păstrat, la rândul ei, o legătură strânsă cu tradițiile familiei. Potrivit mărturisirilor actriței, sora sa și soțul acesteia duc mai departe obiceiul meselor tradiționale prin intermediul restaurantului lor din București, „Ou București”.

Aylin Cadîr, despre educația primită de la părinți: „Tata m-a încurajat mereu să fiu pe picioarele mele”

Disciplina și independența sunt două dintre valorile pe care Aylin Cadîr spune că le-a învățat în familie. Părinții săi au pus accent pe educație și pe responsabilitate, iar actrița consideră că aceste principii au contribuit la felul în care și-a construit drumul profesional și personal.

Mama a fost mai strictă în ceea ce privește regulile și organizarea, în timp ce tatăl a încurajat-o să devină independentă și să nu se bazeze pe altcineva pentru a-și construi viitorul.

„În ceea ce privește educația mea, ai mei m-au crescut destul de strict, mai ales mama. Tata m-a încurajat mereu să fiu pe picioarele mele, să nu depind de nimeni. Mama m-a învățat să fiu ordonată și, când mă apuc de ceva, să îl fac cum trebuie. Erau stricți cu școala, voiau să am rezultate bune, ceea ce nu a fost greu, pentru că eram conștiincioasă.”

Deși regulile din familie erau clare, Aylin a avut parte și de susținere atunci când a venit momentul să își urmeze propriul drum. La numai 16 ani, a mers la București pentru concursul organizat de PRO, în 2002, iar după ce a câștigat, părinții i-au acordat mai multă libertate și încredere.

„Totuși, la 16 ani, în mod neașteptat, m-au susținut în totalitate când am venit la București la concursul de la PRO, din 2002. După ce am câștigat, au lăsat frâiele și mi-au dat toată încrederea lor. Și bine au făcut.”

Această experiență a reprezentat un moment important pentru tânăra Aylin, care a avut ocazia să își descopere mai devreme independența și să facă primii pași către o carieră în lumina reflectoarelor.

De ce îi era rușine lui Aylin Cadîr să-și spună numele în copilărie

Deși astăzi își privește originile cu mândrie, actrița recunoaște că, în copilărie, nu i-a fost întotdeauna ușor să fie diferită. Numele său, mai puțin întâlnit în România în anii 1990 și 2000, atrăgea adesea atenția, iar faptul că oamenii îl pronunțau greșit o făcea să se simtă inconfortabil.

Experiențele de atunci au determinat-o să își dorească, uneori, să se integreze mai ușor și să nu iasă în evidență. Cu timpul, însă, a înțeles că diferențele nu trebuie ascunse și că identitatea personală nu ar trebui sacrificată pentru a obține acceptarea celor din jur.

„Îmi amintesc că mi-era rușine să-mi spun numele. Oamenii nu înțelegeau și mi-l poceau. Eram nevoită să îl repet de câteva ori, ceea ce îmi dădea un disconfort mare. Acum, numele meu este întâlnit destul de frecvent, dar în anii 1990-2000 nu era atât de des întâlnit.”

Aylin consideră că această experiență ar fi putut contribui la dezvoltarea capacității sale de adaptare, o abilitate care o poate ajuta în multe situații, dar care poate deveni problematică atunci când presupune renunțarea la propria identitate.

Actrița face referire și la spectacolul „Exil”, de la Teatrul Național din București, unde o replică a rămas cu ea și a făcut-o să reflecteze asupra felului în care oamenii încearcă uneori să se adapteze până ajung să se îndepărteze de propria persoană.

„Nu știu să-ți răspund la întrebare. Posibil că nevoia asta mi-a dezvoltat capacitatea de adaptare la orice situație. Abilitate foarte sănătoasă pentru supraviețuire, însă nu atunci când ajunge să te facă să dispari. E o replică în spectacolul „Exil” de la TNB – „ne-am adaptat atât de bine că nu mai știm cine suntem”, replică la care mă gândesc des. Cred că de ceva timp încoace sunt în etapa în care nu mai am nevoie să mă adaptez, dacă asta înseamnă să anulez o parte din mine. Acum vreau să fiu cine sunt cu totul.”

Muzica turcească, legătura lui Aylin Cadîr cu originile sale

Pentru Aylin Cadîr, apropierea de cultura în care a crescut nu se rezumă la amintiri și tradiții de familie. Muzica a devenit una dintre modalitățile prin care își poate exprima identitatea și poate păstra vie legătura cu comunitatea turcă din Dobrogea.

Artista a povestit că a descoperit, pe măsură ce a cercetat acest univers muzical, legăturile dintre melodiile cântate de turcii dobrogeni și repertoriile altor comunități din spațiul balcanic și din fostul Imperiu Otoman.

„În viața mea de zi cu zi, nu o simt prezentă în vreun fel anume, poate de asta am simțit nevoia să încep să cânt muzica cu care am crescut, ca să dau ceva înapoi comunității mele. În felul ăsta, de fapt, prin muzică, originile mele sunt o prezență constantă la noi în casă.”

Pentru actriță, redescoperirea acestor cântece înseamnă mai mult decât un proiect artistic. Este și o modalitate de a se reconecta cu propria copilărie și de a contribui la păstrarea unui patrimoniu cultural transmis din generație în generație.

Povestea lui Aylin Cadîr vorbește despre familie, identitate și curajul de a-ți accepta rădăcinile. De la copilul care se simțea stânjenit atunci când trebuia să își repete numele până la femeia care își exprimă cu mândrie apartenența culturală, actrița a învățat că adevărata libertate vine atunci când nu mai simți nevoia să ascunzi cine ești.