Ce mâncau vikingii. Alimentul care nu lipsea din dieta războinicilor neînfricați
Vikingii, sau nordicii, erau un popor de războinici, comercianți și navigatori originari din Scandinavia. Și ca orice alți războinici, aveau nevoie de putere, așa că alimentația reprezenta un lucru important. Ce punea pe masă această civilizaţie de mult apusă?
Uităm adesea că, înainte de a fi războinici, vikingii au fost fermieri și țărani. Ei nu erau atât de pasionați de jafuri și prădăciuni, ci erau foarte activi în agricultură. Dar cum putem afla ce puneau pe masă acești războinici neînfricați? Cu ajutorul arheologilor, săpăturile nu numai că au scos la iveală numeroase resturi alimentare, dar a fost examinat și conținutul stomacal al unor cadavre bine conservate în mlaștinile din nord. De asemenea, preţioase sunt şi referinţele la bucătăria vikingă pe care le întâlnim în saga islandezilor.
Astfel, aflăm că nelipsit din dieta vikingilor era terciul, sau piureul din diverse cereale. Terciul putea fi complimentat cu nuci, fructe sau ierburi, fiind oarecum precursorul faimoaselor Műsli. Totodată, aceștia cultivau îndeosebi secară, orz şi ovăz, întrucât aceste varietăţi se dovediseră a rezista cel mai bine în condiţii meteo precare. Grâul, astăzi foarte comun în Europa centrală, avea o mare însemnătate pentru vikingi şi, fiind destul de rar, de obicei doar aristocraţii aveau acces la el.
Peștele, aliment de bază în dieta vikingilor
La prepararea pâinii, cerealele erau mai întâi măcinate cu ajutorul unor bolovani, tehnică care explică calitatea slabă a dinților lor, după cum au arătat studiile antropologice. În timpul procesului de măcinare, pietricelele intrau în făină și erau mâncate odată cu pâinea, ceea ce le provoca leziuni gingivale. În plus, pâinea nu era un aliment consumat la fiecare masă, deoarece nu rezista mult timp și devenea tare.
De asemenea, vikingii creșteau animale precum vite, oi, capre și porci. Numărul de vite era important atât din punct de vedere practic, cât și ca simbol de prestigiu. Ei nu duceau lipsă de lapte, care putea fi transformat într-o varietate de produse. Cu toate acestea, în ciuda abundenței vitelor, vikingii nu mâncau multă carne. Carnea era consumată în principal de sărbători și la ocazii speciale, în timp ce laptele și lâna erau mai importante.
Peștele era un aliment de bază în dieta vikingilor. Diferența de înălțime dintre nordici și alte popoare germanice poate fi explicată prin conținutul ridicat de proteine din pește. Vikingii erau cu 10-15 cm mai înalți decât alte popoare, deoarece puteau consuma cu ușurință proteine chiar și atunci când nu aveau recolte bune.
Vinul reprezenta o raritate desăvârşită
În ceea ce privește băutura, apa și laptele acru erau cele mai consumate băuturi. Cu toate acestea, este adevărat că ei erau, de asemenea, pasionați de fabricarea berii din orz și ovăz. Ei consumau atât bere blondă, cât și bere brună. Berea blondă era băută zilnic și servea ca „însoțitor” în timpul călătoriilor. Berea brună, pe de altă parte, era păstrată pentru marile sărbători, în cadrul cărora, potrivit legendei, mesenii beau din belșug prețioasa lor licoare bahică.
Vinul era o raritate absolută, deoarece putea fi obținut doar din comerțul cu bunuri. Temuții vikingi jefuiau în mod constant pivnițele de vin ale mănăstirilor și, în timp, aceste raiduri au sporit aprovizionarea cu vin. Ei înșiși făceau vin doar din fructe, cu precădere din mere. Pentru a pune capăt unui alt clișeu, miedul (hidromelul) asociat de obicei cu civilizaţia nordicilor, era într-adevăr consumat, dar nu foarte des. Nu era o băutură care să reziste foarte mult în timp, prin urmare şi aceasta se producea numai cu prilejuri deosebite, relatează Historia.ro.
