Povestea Sfântului Zenovie și a Sfintei Zenovia, cei doi frați care și-au împărțit averea săracilor. Ce rugăciune să spui astăzi ca să îți meargă bine

Calendarul creștin-ortodox îi pomenește pe 30 octombrie pe Sfinții Zenovie și Zenovia, doi frați care au renunțat la bogățiile moștenite pentru a-i ajuta pe cei aflați în suferință și care au ales să-și mărturisească până la capăt credința, chiar și în fața unor chinuri cumplite. Povestea lor este una despre generozitate, curaj și devotament față de Dumnezeu.

Povestea Sfântului Zenovie și a Sfântei Zenovia, cei doi frați care și-au împărțit averea săracilor. Foto: arhiva

În fiecare an, la data de 30 octombrie, credincioșii ortodocși îi cinstesc pe Sfântul Sfințit Mucenic Zenovie, episcopul Ciliciei, și pe sora sa, Sfânta Muceniță Zenovia. Viețile celor doi sunt legate de o mărturie de credință care a rămas peste veacuri: deși proveneau dintr-o familie înstărită și au moștenit o avere considerabilă, au ales să renunțe la bunurile materiale pentru a-i sprijini pe săraci și pe bolnavi.

Cei doi frați au trăit în timpul împăratului Dioclețian, într-o perioadă în care creștinii erau supuși persecuțiilor, iar mărturisirea credinței putea atrage pedepse cumplite. Născuți în cetatea Egeea din Cilicia, Zenovie și Zenovia au rămas în tradiția Bisericii drept exemple de milostenie, solidaritate și statornicie în fața încercărilor.

Calendar creștin-ortodox, 30 octombrie. Cine au fost Sfântul Zenovie și Sfânta Zenovia

Încă din tinerețe, Zenovie și Zenovia au ales să urmeze învățăturile creștine, iar după moartea părinților au folosit averea moștenită pentru a veni în ajutorul oamenilor nevoiași. În loc să păstreze bogățiile pentru propriul confort, cei doi frați au împărțit bunurile celor săraci și au sprijinit persoanele bolnave, punând iubirea față de aproapele mai presus de orice interes material.

Credința și faptele lui Zenovie au fost remarcate de comunitatea creștină, iar acesta a fost ales episcop al cetății Egeea. Potrivit tradiției bisericești, Dumnezeu i-a dăruit harul vindecării, astfel încât putea să aline suferințele oamenilor și să-i ajute pe cei bolnavi.

Viața sa nu a fost însă lipsită de încercări. În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, Sfântul Zenovie a fost arestat și adus înaintea prefectului Lysias, care i-a cerut să renunțe la credința sa și să aducă jertfă zeilor păgâni, punându-l în fața unei alegeri între viață și moarte.

Răspunsul episcopului a rămas una dintre cele mai cunoscute mărturisiri asociate cu viața sa:

„Viața fără Hristos moarte este, cata vreme moartea pentru El înseamnă viata, nicidecum moarte”.

Pentru că nu a acceptat să-și lepede credința, Zenovie a fost supus unor torturi cumplite, iar persecutorii au încercat să-l determine să renunțe la convingerile sale. Nici suferințele, nici amenințările nu l-au făcut însă să se răzgândească.

Sfânta Zenovia a ales să sufere alături de fratele său

Văzând chinurile la care era supus Zenovie, sora sa, Zenovia, nu a rămas deoparte, ci a ales să-i fie alături și să mărturisească aceeași credință creștină.

Gestul ei a atras furia celor care îl persecutau pe episcop. Călăul a poruncit ca Zenovia să fie dezbrăcată și biciuită, asemenea fratelui său, însă nici ea nu a cedat în fața amenințărilor și a suferinței.

Cei doi au rămas uniți până la sfârșit, împărtășind aceeași credință și aceeași hotărâre de a nu renunța la Hristos, chiar dacă acest lucru însemna să-și piardă viața. Biserica îi pomenește împreună în fiecare an, la 30 octombrie, ca pe doi mucenici care au transformat sacrificiul personal într-o mărturie de credință.

Pomenirea lor amintește și de importanța milosteniei, deoarece, înainte de a deveni martiri, cei doi frați au ales să-și folosească întreaga avere pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie.

Rugăciune către Sfântul Zenovie și către Sfânta Zenovia

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Zenovie, Episcopul Ciliciei şi al Sfintei Muceniţe Zenovia, sora sa, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 8-lea

Irmosul:

Cântare să înălţăm, po­poare, minunatului Dum­nezeului nostru, Celui Ce a scăpat din robie pe Israel, care cânta cântare de biruinţă şi grăia: să cântăm Ţie Unuia Stăpânului.

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea Scaunului lui Dumnezeu, ca un preot bine primit şi ca un mucenic prea bun, Sfinte Zenovie de trei ori fericite, apără de smintelile vieţii pe cei ce cinstesc cu dragoste pomeni­rea ta cea purtătoare de lumină.

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te, înţelepte, cu Strălucirea Luminii Celei în Trei Luminători, ai risipit întuneri­cul defăimărilor păgânilor, lu­minând pe toţi cu lumina cuvintelor tale; şi acum te-ai mu­tat către Lumina Cea Neapusă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătându-te cărbune înţele­gător, aprins de Focul Dumneze­iescului Duh, ai aprins inimile tuturor către Dumnezeiasca dragoste, sfinţite tăinuitorule şi ai ars toată înşelăciunea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Locaşul cel Preasfânt, Lâna cea cu Rouă Dum­nezeiască, Fântână Pecetluită a Râului Celui Nemuritor; păzeşte turma ta, Stăpână, de tot felul de vrăjmaşi.

Cântarea a 3-a

Irmos: Frica de Tine, Doamne, sădeşte-o...

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind uns, Sfinte Mucenice Zenovie, cu mirul ungerii Duhului, ai preo­ţit ca un înger, împodobindu-te la sfârşit cu cununi muceniceşti.

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luând purtarea de grijă a sufletelor, cu lucrarea cea Dum­nezeiască, preacuvioase, le-ai arătat în totul roditoare. Pen­tru aceasta, te-ai învrednicit de bucuria Domnului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De un sânge şi la un cuget cu tine s-a arătat sora ta, Sfânta Muceniţă Zenovia, că a ales a lupta împreună cu tine, Sfinte Zenovie, spre a dobândi cu tine şi Mărirea Cea Dumnezeiască.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai pe Unul din Treime, Care S-a Îmbrăcat cu omenirea, Preasfântă Maică Fecioară; pe Care roagă-L să se mântuiască cei ce te laudă pe tine.

Irmosul:

Frica de Tine Doamne, o sădeşte în inimile robilor Tăi şi fii nouă Întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe Tine.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

Încălecat-ai ca pe cai, pe Apos­tolii Tăi, Doamne şi ai luat cu mâinile Tale frâiele lor şi mântuire s-a făcut călătoria Ta, celor ce-Ţi cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţime te-ai arătat cu cin­stitele chinuri şi ai luat cununi de biruinţă, înţelepte şi ai do­bândit Veselia Cea Veşnică. Pen­tru aceasta te lăudăm, Sfinţite Mucenice Ierarhe Zenovie.

Stih: Sfinte Mucenice Zenovie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând Celui Ce S-a întins de bună voie pe Lemn, ai fost spânzurat şi sfâşiat, Mucenice Zenovie şi dezbrăcându-te, fericite, de grăsimea stricăciunii şi a omo­rârii, te-ai îmbrăcat în veşmânt nestricăcios.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu rugăciunea ta cea tare s-au surpat locaşurile demoni­lor şi capiştile s-au sfărâmat, prin credinţa ta cea întărită, Sfinte Zenovie, fericite, lauda sfinţiţilor mucenici.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu naşterea ta cea străină, pe cei ce s-au înstrăinat de Dum­nezeu i-ai unit cu El, Ceea ce eşti pururea Lăudată. Pentru aceasta cu glas mare, te lăudăm toţi cu credinţă şi cântăm: Bucură-te, Mântuirea tuturor pământenilor!