Ce riscuri pentru sănătate implică reprimarea emoțiilor?

Probabil ți s-a întâmplat și ție să-ți ascunzi emoțiile. Poate că momentul nu era potrivit, nu te simțeai în siguranță sau, pur și simplu, nu îți permiteai să „te prăbușești”. În astfel de situații, reprimarea sentimentelor poate părea o soluție practică: depășești momentul fără să lași totul să iasă la suprafață și ai impresia că problema a trecut.

Foto: Shutterstock

În realitate, emoțiile apăsătoare nu rămân întotdeauna ascunse. Încercarea constantă de a le ignora poate necesita un efort psihic considerabil și le poate face mai greu de recunoscut și de procesat.

Ce înseamnă să-ți reprimi emoțiile

Din exterior, poți părea perfect calmă, în timp ce, în interior, încerci să elimini o emoție înainte de a o fi înțeles și procesat.

„Reprimarea emoțională înseamnă să îndepărtezi sau să blochezi o emoție deoarece ți se pare tulburătoare, inconfortabilă ori nesigură. Este diferită de alegerea de a nu acționa sub impulsul acelei emoții”, explică psihoterapeuta Kinley Springs, asistent social clinician autorizat și fondatoarea Cowtown Therapy Center.

Uneori este necesar să-ți lași sentimentele deoparte pentru o perioadă. Dacă treci printr-o experiență înfricoșătoare sau copleșitoare, poate fi nevoie să te concentrezi asupra depășirii situației, nu asupra procesării imediate a tuturor emoțiilor.

„Aceasta poate fi o modalitate de a trece printr-o situație atunci când nu ai timpul, siguranța sau capacitatea necesară pentru a procesa ceea ce simți”, precizează Kinley Springs.

Problemele apar atunci când reprimarea devine modul tău obișnuit de a face față emoțiilor, fără ca acestea să fie analizate și înțelese ulterior.

Reprimarea emoțională nu este același lucru cu reglarea emoțională

Reglarea emoțională începe în momentul în care observi ceea ce simți și alegi în mod conștient cum vrei să reacționezi.

De exemplu, atunci când ești furioasă, poți simți că inima îți bate mai repede, că fața ți se încinge sau că îți încleștezi pumnii. În loc să țipi la persoana din fața ta, poți face un pas înapoi și poți decide că acel comportament nu te-ar ajuta să obții rezultatul dorit.

„Nu neg faptul că sunt furioasă. Observ această emoție și îmi ofer ocazia de a decide ce vreau să fac cu ea”, explică Kinley Springs.

Reglarea emoțională nu presupune să scapi de sentimentele dificile sau să le minimalizezi. Înseamnă să le simți, să înțelegi ce încearcă să-ți transmită și să alegi cum să răspunzi.

Amy Mosset, consilier în sănătate mintală și fondatoarea Interactive Counselling din Canada, explică diferența: „Când alegi să nu reacționezi, recunoști furia, o simți în piept și hotărăști că ședința la care participi nu este locul potrivit pentru a o exprima. Emoția este trăită pe deplin, dar exprimarea ei este amânată.”

În schimb, reprimarea presupune să încerci să nu simți deloc emoția.

„O îndepărtezi din conștiință, încerci să te convingi că nu există sau hotărăști că este nejustificată înainte chiar de a fi terminat să o trăiești”, adaugă Amy Mosset.

Amânarea reacției îți oferă mai mult control, în timp ce negarea sentimentului te poate împiedica să înțelegi și să gestionezi cauza care l-a declanșat.

„Una este o decizie legată de momentul potrivit. Cealaltă este o decizie legată de permisiunea de a simți, iar reprimarea este cea care tinde să aibă un cost pentru oameni”, subliniază specialista.

Ajungi să nu mai știi ce simți

Când îți respingi în mod repetat emoțiile, îți poate deveni tot mai greu să le identifici.

„Nu mai ai suficiente ocazii să observi cum se manifestă o emoție în corpul tău, ce a declanșat-o și ce ar putea încerca să-ți comunice”, avertizează Kinley Springs.

În timp, te poți obișnui atât de mult să-ți ignori sentimentele, încât să nu mai înțelegi ce se petrece în interiorul tău. Poți ajunge să spui: „Nu știu ce simt. Știu doar că sunt iritată.”

Corpul continuă să reacționeze

Faptul că ascunzi o emoție nu înseamnă că ai încetat să o trăiești. Este posibil ca aceasta să se manifeste în moduri mai puțin evidente, dar la fel de apăsătoare.

Kinley Springs amintește rezultatele unui studiu experimental în care participanților li s-a cerut să-și ascundă expresiile emoționale. Aceștia au arătat mai puține emoții la exterior, dar nu au declarat că ar fi simțit mai puțin emoția respectivă.

Cercetătorii au observat și modificări fiziologice în timpul reprimării. Deși participanții păreau mai calmi, corpul lor continua să reacționeze prin activarea sistemului nervos simpatic și modificarea ritmului cardiac.

Cu alte cuvinte, îi poți convinge pe cei din jur că ești bine și poate chiar poți încerca să te convingi pe tine, dar organismul continuă să resimtă tensiunea.

Emoțiile reprimate pot reveni sub alte forme

O emoție pe care o ignori nu dispare neapărat. Ea se poate transforma și poate reapărea atunci când te aștepți mai puțin.

„Poate reveni sub forma iritării provocate de lucruri mărunte, a unei minți care nu se oprește din frământări la ora două noaptea sau a unei anxietăți care pare să nu aibă un motiv anume”, explică Amy Mosset.

Reprimarea poate aduce și singurătate, deoarece persoanele apropiate ajung să interacționeze cu o versiune a ta preocupată să-și țină permanent emoțiile sub control, nu cu tine cea prezentă și autentică.

În plus, emoțiile nu au un întrerupător care să funcționeze numai pentru cele neplăcute. Dacă îți reduci constant furia sau tristețea, poți ajunge să trăiești mai puțin intens și bucuria, entuziasmul ori apropierea de ceilalți.

Pot apărea și simptome fizice

Emoțiile neexprimate se pot manifesta și la nivelul corpului. Amy Mosset spune că întâlnește frecvent persoane care se confruntă cu:

• maxilar sau umeri permanent încordați;
• dureri de cap;
• somn perturbat;
• tulburări digestive;
• oboseală care nu dispare după odihnă;
• reacții fizice apărute înainte ca persoana să-și dea seama că este supărată.

Totuși, aceste manifestări nu trebuie atribuite automat emoțiilor reprimate. Dacă ai simptome fizice persistente sau inexplicabile, este important să mergi mai întâi la medic, pentru a exclude o problemă de sănătate.

„După ce evaluarea medicală arată că totul este în regulă, merită să te întrebi ce ar putea purta corpul tău și nu ai reușit încă să exprimi cu voce tare”, recomandă Amy Mosset.

Ce poți face pentru a-ți gestiona mai sănătos emoțiile

Primul pas este să înveți să recunoști ceea ce simți. În loc să spui doar că ești „bine”, „stresată” sau „iritată”, încearcă să identifici emoția cât mai precis: furie, tristețe, teamă, rușine, neputință, dezamăgire sau frustrare.

Observă apoi cum se manifestă în corpul tău și întreabă-te ce a declanșat-o și ce încearcă să-ți transmită. Nu este obligatoriu să reacționezi imediat și nici să exprimi fiecare emoție în momentul în care apare. Important este să nu îți refuzi permisiunea de a o simți și de a reveni asupra ei atunci când te afli într-un loc sigur.

Dacă emoțiile devin copleșitoare, îți afectează relațiile, somnul sau activitățile zilnice, sprijinul unui psiholog sau psihoterapeut te poate ajuta să le înțelegi și să le gestionezi într-un mod mai sănătos.

Sursa: Real Simple