Ce este hipertensiunea rezistentă la tratament şi cum poate fi ţinută sub control

Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru afecțiunile cardiovasculare, de aceea, este important să fie tratată și ținută sub control. Există însă cazuri când tratamentul medicamentos este insuficient pentru a gestiona valorile mari ale tensiunii crescute.

Foto: Shutterstock

Hipertensiunea arterială rezistentă la tratament este definită ca tensiunea arterială care se menţine crescută peste 140/90 mm/Hg, în ciuda tratamentului în doze maxime tolerate cu 3 medicamente antihipertensive din clase diferite. De obicei, este vorba despre un diuretic, un blocant al canalelor de calciu şi un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.

Controlul inadecvat al hipertensiunii trebuie confirmat prin măsurători ambulatorii sau la domiciliu ale tensiunii, după efectuarea de către pacient a unor modificări adecvate ale stilului de viață.

Hipertensiunea rezistentă poate fi lipsită de simptome. Unele persoane pot resimţi dureri de cap, presiune la nivelul pieptului sau dificultăţi de respiraţie.

De ce apare

Alimentaţia, stilul de viaţă şi medicamentele pot influenţa riscul de apariţie a hipertensiunii rezistente. Factorii favorizanţi sunt: obezitatea, sedentarismul, consumul de alimente sărate şi excesul de alcool. Printre medicamentele care pot îngreuna gestionarea hipertensiunii, se numără ibuprofenul, descongestionantele nazale şi anticoncepţionalele orale.

Hipertensiunea rezistentă poate fi secundară altor probleme de sănătate, precum boala cronică de rinichi, diabetul, stenoza arterei renale, apneea de somn sau afecţiunile endocrine (sindromul Cushing, hiperaldosteronism primar).

Cum se diagnostichează

De regulă, diagnosticul de hipertensiune rezistentă la tratament se pune după 6 luni de tratament fără rezultate. Diagnosticul hipertensiunii arteriale implică o anamneză detaliată, iar medicul trebuie informat şi în legătură cu alte tratamente urmate sau suplimente.

Poate fi nevoie şi de analize de sânge, teste de urină şi de investigaţii imagistice.

Ce complicațiile are

În comparaţie cu tensiune arterială ridicată, dar ţinută sub control, persoanele cu hipertensiune arterială rezistentă, greu de tratat, prezintă un risc mai mare de a face accident vascular cerebral, boală renală sau insuficiență cardiacă.

Valorile mari ale tensiunii pot duce la rigidizarea şi îngustarea arterelor, ceea ce înseamnă un efort mai mare de a pompa sângele în corp. Hipertensiunea refractară poate afecta şi vasele cerebrale mici, cu risc de declin cognitiv (demenţă vasculară).

În ce constă tratamentul

În aproximativ 40% din cazurile de hipertensiune rezistentă, medicamentele nu funcționează deoarece nu sunt administrate corect. Pentru ca medicamentele să fie eficiente, trebuie luate în fiecare zi în doza corectă. Trebuie discutat cu medicul dacă apar efecte secundare, caz în care poate fi nevoie de înlocuirea unui medicament. Nu trebuie întrerupt tratamentul din proprie iniţiativă.

În hipertensiunea rezistentă, este nevoie de ajustarea tratamentului pentru identificarea celor mai eficiente medicamente. Clase de medicamente frecvent indicate sunt diureticele, blocanți ai canalelor de calciu, inhibitorii de enzimă de conversie ai angiotensinei sau blocanți ai receptorilor de angiotensină și antagoniști ai aldosteronului. Dacă acestea nu sunt eficiente, se pot prescrie mai multe combinaţii din clase diferite.

Denervarea renală, opţiune de tratament

Hipertensiunea arterială care nu poate fi controlată medicamentos poate fi tratată prin denervare renală, intervenţie miniinazivă, care presupune ablaţia nervilor renali simpatici. Prin această procedură, un dispozitiv special foloseşte ablaţia prin radiofrecvenţă pentru a transmite energie termică la nivelul nervilor renali, pentru a reduce tensiunea.

Denervarea renală se face sub control radiologic, cu anestezie locală. Intervenţia reduce pe termen lung valorile tensiunii arteriale, scăzând riscul de accident vascular cerebral şi infarct.

Măsuri de adoptat

Tratamentul hipertensiunii rezistente implică şi modificări legate de stilul de viaţă. Se recomandă:

- Limitarea consumului de sare (mai puțin de 2,4 g pe zi) și de alcool;

- Cel puţin 30 de minute de mişcare pe zi;

- Reducerea consumului de antiinflamatoare nesteroidiene pentru ameliorarea durerii. În acest caz, o alternativă este paracetamolul;

- Pierderea în greutate, în cazul în care există exces de kilograme.