După 50 de ani, nu doar calciul şi vitamina D contează pentru oase puternice. Ce recomandă un medic
Când vine vorba despre menținerea unor oase puternice, ne gândim adesea la calciu și vitamina D. Deși este o abordare corectă, alimentația singură nu este suficientă pentru a opri procesul natural de îmbătrânire a sistemului osos pe măsură ce anii trec.

După vârsta de 50 de ani, sunt necesare și alte măsuri pentru a menține rezistența oaselor.
Un chirurg ortoped recomandă metoda pe care o consideră superioară tuturor celorlalte: „Este mult mai ușor să îți menții capacitățile decât să le recapeți după ce au fost pierdute, iar acest lucru este valabil în special pentru oase: cel mai bun moment să te gândești la osteoporoză este înainte ca aceasta să se instaleze”, a explicat specialistul publicației Women's Health.
Mișcarea susţine sistemul osos
În jurul vârstei de 50 de ani, corpul trece prin schimbări, iar masa osoasă scade mai rapid, în special în cazul femeilor. „Pe măsură ce se apropie menopauza, scăderea nivelului de estrogen este însoțită de o pierdere accelerată a masei osoase. În aceeași perioadă, începem să pierdem și masă musculară, precum și forță, dacă nu se iau măsuri concrete pentru a le menține”, explică medicul ortoped George Tselentakis. Care este cea mai bună abordare, în opinia sa?
„Exercițiile fizice. Sunt, probabil, cel mai puternic remediu pe care îl avem la dispoziție”, explică specialistul.
Totuși, având în vedere multitudinea de activități disponibile, cărora ar trebui să le acordăm prioritate? „Dacă scopul meu este să îmbunătățesc densitatea osoasă, trebuie să creez un alt tip de stimulare mecanică.” Pentru a forța scheletul să se întărească, acesta trebuie să lucreze împotriva gravitației. „Osul este un țesut viu și, la fel ca mușchiul, răspunde la solicitări”, explică dr. Tselentakis. „Atunci când osul este supus unei solicitări mecanice, organismul reacționează încercând să-și mențină rezistența și structura.”
De aceea, pentru a ne asigura oase puternice pe măsură ce înaintăm în vârstă, specialistul recomandă prioritizarea „exercițiilor cu greutăţi, antrenamentelor de rezistență și exercițiilor cu impact”. Acestea includ activități precum mersul alert, drumețiile, dansul, genuflexiunile, fandările, ramatul cu gantere și chiar săriturile ușoare.
Pentru a integra aceste obiceiuri fără a risca accidentări, abordarea ideală este să îți organizezi săptămâna. Dr. Tselentakis propune un program adecvat: zilele de luni și miercuri dedicate exercițiilor de întărire a întregului corp (genuflexiuni, fandări, ramat); marțea rezervată mersului alert; joia dedicată refacerii active (mers ușor și Pilates); vinerea axată pe forță și putere; iar, în final, weekendul petrecut desfășurând o activitate plăcută și de durată (drumeții, tenis sau dans), urmată de odihnă.



































