Pot emoţiile negative să declanşeze boli autoimune?

Afecţiunile autoimune sunt boli în care sistemul imunitar devine hiperactiv şi începe să atace propriile ţesuturi ale organismului. În mod normal, sistemul imunitar produce anticorpi pentru substanţele dăunătoare (microbi, celule maligne). În cazul afecţiunilor autoimune, sistemul imunitar nu poate face diferenţa între aceste substanţe şi celulele sănătoase.

Foto: Shutterstock

Există peste o sută de boli autoimune, printre cele mai cunoscute numărându-se diabetul zaharat de tipul 1 (anticorpii distrug celulele pancreasului responsabile de producerea de insulină), artrita reumatoidă, psoriazisul, scleroza multiplă, vasculita, lupusul eritematos sistemic.

Cauzele exacte ale bolilor autoimune rămân neclare, dar există mai mulţi factori de risc implicaţi. Printre aceştia, se numără genele, hormonii, diverse infecţii şi factorii de mediu.

Studiile arată că şi expunerea la anumite emoţii poate creşte riscurile de apariţie a bolilor autoimune.

Stresul cronic și trauma pot influenţa sănătatea

Potrivit psihologului Ela Isac, există o legătură complexă între bolile autoimune şi experiențele emoţionale dificile.

„Este important, însă, să înțelegem că rănile emoționale nu reprezintă cauza directă și unică a unei boli autoimune. Aceste afecțiuni sunt complexe și pot fi influențate de factori genetici, hormonali, imunologici, infecțioși și de mediu. Cu toate acestea, stresul cronic, trauma și experiențele emoționale intense pot influența funcționarea organismului și pot contribui la apariția sau agravarea anumitor simptome.

Experiențe precum abandonul, respingerea, pierderea unei persoane dragi, abuzul, conflictele prelungite sau o copilărie trăită într-un mediu nesigur pot menține organismul într-o stare permanentă de alertă. Atunci când o persoană trăiește mult timp în stres, sistemul nervos rămâne într-o stare de supraviețuire, iar organismul poate avea dificultăți în a reveni la echilibru. Această stare prelungită poate influența hormonii stresului, somnul, inflamația și modul în care sistemul imunitar funcționează.

Emoțiile reprimate nu se transformă literalmente într-o boală, însă trăirea și suprimarea lor pe termen lung pot avea consecințe asupra corpului. Frica, furia, tristețea sau durerea emoțională neexprimate pot menține o persoană într-o tensiune fizică și psihologică constantă. În timp, acest stres poate afecta echilibrul organismului și poate contribui la intensificarea proceselor inflamatorii, mai ales în cazul persoanelor care au deja o predispoziție biologică sau genetică.

Este important să evităm ideea că o persoană este responsabilă pentru propria boală pentru că „nu și-a vindecat emoțiile”. O astfel de perspectivă poate crea vinovăție și suferință suplimentară. Vindecarea emoțională nu trebuie privită ca un tratament miraculos pentru bolile autoimune, ci ca o parte importantă a îngrijirii generale a persoanei.

Corpul și psihicul sunt profund conectate. O suferință emoțională poate influența corpul, iar o boală fizică poate afecta, la rândul ei, starea emoțională. De aceea, o abordare echilibrată poate include atât tratamentul și monitorizarea medicală, cât și grija pentru sănătatea emoțională, gestionarea stresului, psihoterapia, odihna și construirea unor relații sigure și sănătoase.

În concluzie, rănile emoționale nu trebuie considerate cauza directă a bolilor autoimune, însă stresul cronic și trauma pot avea un impact real asupra organismului și pot influența evoluția sănătății. Vindecarea presupune, de multe ori, o abordare completă: îngrijirea corpului, înțelegerea emoțiilor și crearea unui spațiu în care atât mintea, cât și organismul să poată reveni treptat la echilibru”, explică psihologul Ela Isac într-o postare pe Facebook.