Totul despre nodulii tiroidieni! Cum îi urmărim și când este nevoie de puncție

De cele mai multe ori, un nodul tiroidian nu înseamnă automat că există o problemă serioasă. E bine să știm că nodulii tiroidieni sunt adesea întâlniți. Dacă vorbim de persoanele trecute de vârsta de 40 de ani, o ecografie atent făcută va descoperi noduli la cel puțin 30-40% dintre acestea. Cei mai mulți sunt de dimensiuni mici, benigni și necesită doar monitorizare. Dr. Claudiu Țupea, medic primar endocrinologie, ne spune când ar trebui să ne facem griji!

Foto: Dr. Claudiu Țupea

Când descoperiți un nodul la ecografie, la ce vă uitați prima dată și ce caracteristici vă atrag atenția?

Încerc de fiecare dată să urmez același tipar când evaluez ecografic un nodul tiroidian. În primul rând stabilesc dacă e localizat într-unul din cei doi lobi sau la nivelul istmului (puntea care unește lobii). Apoi dimensiunile acestuia, cât de bine este delimitat de țesutul tiroidian care-l înconjoară, structura sa internă și vascularizația. În plus, mă interesează dacă are un efect de masă, adică împinge și dislocă țesuturile din jur (traheea, vasele mari ale gâtului, esofagul), precum și dacă se extinde în afara glandei tiroide.

Ce contează mai mult în evaluarea unui nodul: dimensiunea sau felul în care arată la ecografie?

Ambii sunt parametri importanți și ar trebui întotdeauna interpretați împreună. Putem avea un nodul tiroidian mare sau chiar foarte mare, dar cu o structură care îmi spune că e cu certitudine benign. Acesta poate necesita totuși o formă de terapie dacă este inestetic sau provoacă disconfort la nivelul gâtului. Sau putem descoperi un nodul de dimensiuni mici, dar cu niște elemente foarte clare de suspiciune, motiv pentru care voi recomanda puncția cu ac subțire. Dimensiunea are însă importanța ei, un nodul suspect de 4-5 centimetri are, în mod evident, un prognostic mai puțin bun decât unul cu aceeași structură, dar care măsoară doar 10 milimetri.

Poate ecografia să ne spună că un nodul este cancer sau doar estimează riscul? Unde se termină rolul ecografiei și unde începe rolul puncției?

Uneori vedem la ecografie un nodul tiroidian cu aspect foarte sugestiv pentru cancer, eventual și cu ganglioni limfatici suspecți la nivelul gâtului. În astfel de cazuri, probabilitatea unui diagnostic de malignitate se apropie de 100%. De cele mai multe ori, însă, discutăm despre încadrarea în grupe de risc. Iar când acest risc este suficient de mare, verificăm citologic nodulul respectiv, adică recomandăm puncția. În cadrul acestei manevre minim invazive, se vor extrage din nodul niște celule care vor fi evaluate de un medic anatomopatolog. Rezultatul la puncție e, de asemenea, sub forma unui scor, numit Bethesda.

Dacă un nodul crește între două ecografii, înseamnă că riscul de cancer a crescut? Ce înseamnă, de fapt, o creștere semnificativă?

Și nodulii benigni cresc. Uneori până la dimensiuni impresionante. Deci, în sine, mărirea unui nodul, deși este importantă, nu înseamnă automat un risc mai mare de cancer. Cum spuneam mai înainte, pentru cele mai bune rezultate, medicul trebuie să ia în considerare multipli parametri, fără a se concentra doar asupra unuia. Totuși, avem o formulă destul de clară pentru ce înseamnă creștere semnificativă ecografică și aceasta este: o mărire cu minimum 20%, în cel puțin două diametre, iar creșterea să fie de cel puțin 2 milimetri.

Poți avea TSH și ceilalți hormoni tiroidieni în limite normale și totuși un nodul care necesită investigații? De ce analizele și ecografia ne spun lucruri diferite?

Valorile normale ale TSH și T4 liber ne spun un singur lucru, că tiroida produce cantități adecvate de hormoni tiroidieni. Marea majoritate a nodulilor tiroidieni, benigni sau maligni, NU influențează capacitatea tiroidei de a fabrica hormoni. Ecografia ne dă detalii despre dimensiunile și structura tiroidei, iar TSH-ul și hormonii tiroidieni (T3 și T4) despre funcția acesteia. Deci, aceste analize și ecografia ne spun lucruri diferite pentru că „se uită” la parametri diferiți.

Care este greșeala pe care o vedeți cel mai des după ce un pacient află că are un nodul tiroidian: se sperie prea tare, face prea multe investigații sau, dimpotrivă, nu îl mai urmărește?

Din punctul meu de vedere, varianta cea mai rea este „să uite” de acel nodul. Cu lunile și anii. Din teamă sau pentru că nu crede că e ceva important, poate a auzit de la cineva apropiat că nu e mare lucru. Aici apar cele mai neplăcute surprize și cele mai complicate cazuri. Pe de altă parte, nici nu încurajez verificarea excesivă a unor noduli tiroidieni mici, cu aspect benign și care, eventual, sunt și nemodificați de ani de zile.