Doru Ana, tragedia neștiută care a marcat viața regretatului actor: «Nu mă feresc să vorbesc de ea»
Actorul Doru Ana s-a stins din viață la vârsta de 68 de ani, pe 11 octombrie. A fost unul dintre cei mai îndrăgiți actori ai scenei românești, însă puțini cunosc tragedia care i-a marcat pentru totdeauna viața.
Teatrul românesc este în doliu, după ce actorul Doru Ana a murit la vârsta de 68 de ani, lăsând în urma sa proiecte artistice memorabile, în rolul de actor, dar și acela de profesor în cadrul Universității de Artă Teatrală și Cinematografică.
Citește și: A murit actorul Doru Ana! Reacțiile cunoscuților la aflarea teribilei vești
În urmă cu trei ani, Doru Ana a fost invitatul Mirelei Voicu, în cadrul emisiunii «Voi cu Voicu», unde a relatat aspecte mai puțin cunoscute, care i-au marcat destinul. Artistul care a jucat în 40 de filme și 80 de spectacole de teatru a dezvăluit care a fost de fapt cea mai mare tragedie a vieții sale.
Artistul și-a pierdut unicul copil, o fiică pe nume Măriuca, pe vremea când micuța avea doar șapte ani, în urma unui accident de mașină. Actorul și-a revenit cu greu din acest șoc emoțional și a mărturisit că în anii ce au urmat s-a simțit copleșit de suferință, căci amintirea fiicei sale, care a murit la o vârstă fragedă, era asemenea unei răni deschise în sufletul său.
Află și: Doru Ana, mărturisiri emoționante despre cel mai prețios dar primit în viață
„Am trăit o tragedie în viața asta – mi-a murit un copil, o fetiță. La 7 ani jumate, a călcat-o mașina pe Podul Grant pe 1 ianuarie. Cred că îți dai seama ce au însemnat primii ani de după moartea ei. Toata lumea "La mulți ani – La mulți ani", noi făceam parastase că ni s-a prăpădit copilul. Asta s-a întâmplat în '95. Nu mă feresc să vorbesc de ea. Încerc să păstrez o legătură cu acest copil care nu și-a trăit decât o bucățică de viață", a mărturisit actorul.
Interesant și: Cristian, declarații tulburătoare după înmormântarea lui Alexandru Arșinel: „Mama este distrusă, în șoc”
Doru Ana și-a pierdut prietenul de suflet
O altă tragedie pe care actorul Doru Ana a dus-o cu greu a fost moartea celui mai bun prieten, Paul, o prietenie ce dăinuia de zeci de ani, un om căruia se obișnuise să-i ceară mereu sfatul. Actorul a dorit să se așeze la casa lui, abia după vârsta de 50 de ani, iar în momentul în care a decis să-și cumpere prima locuință, a simțit că prietenul său de suflet i-a trimis un semn.
Nu rata nici: Cele mai emoționante mesaje ale vedetelor, după moartea Valeriei Seciu! „Adesea mă strecuram la ea în cabină...”
„M-am dus la o bancă și zic 'băi, cum e cu asta cu Prima Casă?' 'Păi, că la vârsta asta… ' Păi, la vârsta asta, dacă n-am făcut inginerie?' (…) Până la urmă s-a rezolvat. Mi-a zis mergeți și căutați pe net casa.
Eu de la bancă până acasă m-am dus la cimitir, pentru că tocmai se împlinea un an de când murise Paul. M-am dus acolo la mormântul lui și cum toate lucrurile importante eu numai cu el le-am discutat i-am zis «fac bine, fac rău, dă și tu un semn, stinge o candelă, mișcă o cruce, da dintr-o cracă de liliac peste mine, fă ceva.»
Dar nu s-a întâmplat nimic, am ajuns acasă, am găsit apartament în Berceni, era la prețul la care oferea banca creditul, 60.000 de euro, dau telefon a doua zi acolo, îmi răspunde un agent imobiliar, zice, 'da e o doamnă care vinde, stați că o sun să vedem dacă mai e valabil. Cum vă numiți? 'Doru Ana'. Mă sună ăla într-un sfert de oră, zice: da, e valabil anunțul, i-am spus doamnei că vreți să-l cumpărați, dar mi-a zis că vă cunoaște.' Zic,'de unde?', "De la domnul Paul.”, a povestit Dorul Ana.
Șirul de evenimente tragice care i-au marcat viața lui Doru Ana
Cum și-a dorit să devină artist și ce l-a atras la această lume, Doru Ana a povestit într-un interviu, dat în 2011 jurnalistei Loreta Popa, în Jurnalul Național.
„Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a luat un băiat din Groapa lui Ouatu, Podul Grant, şi l-a ajutat să se întâlnească şi să dea mâna cu Radu Beligan şi alte personalităţi. De la 4 ani am visat asta. Îţi dai seama cum mă priveau cei cărora le spuneam la 7 sau 8 ani că mă fac artist. Şi mai târziu îmi spuneau că sunt nebun că vreau asta, că la teatru sunt oameni mari, nu aveam rude sau pe altcineva să mă susţină.”, a explicat Doru Ana.
Nu a fost simplu, pentru că au urmat tragedii peste tragedii:
- Am avut totuşi nişte vămi de trecut. La 25 de ani, exact în ziua în care îmi dădeam examenul de stat, maşina cu sicriul tatălui meu era în faţa şcolii.
- La 35 de ani mi-a murit în braţe femeia iubită, de cancer.
- La 40 şi ceva de ani mi-a murit copilul călcat de maşină.
- La 53 mi-a murit cel mai bun prieten. Când el a murit am simţit că pierd jumătate din mine. Am făcut meseria aceasta cu plăcere, cu bucurie
Doru Ana, dezamăgit de publicul tot mai puțin interesat de teatru și de adevăratele valori ale României!
„Acum îmi dau seama că am şi greşit fiind mai modest, pentru că alţii nu au făcut mai nimic, s-au urcat pe scenă, au tras un vânt, dar şi-au creat o aură nemaipomenită. Am această dezamăgire. Ca profesor am nişte lucruri realizate impecabil şi nu-i pasă nimănui, nu spune nimeni felicitări.
Am făcut nişte spectacole bune, cel puţin «Scrisoarea pierdută» de la Bulandra este unul cu care mă mândresc. N-a interesat pe nimeni. Eu nu mă pot plânge, joc. De vreo nouă ani la toate spectacolele în care joc e arhiplin. Eu ştiu cum e ca dimineaţă să fii apt de joc şi seara să te ia Salvarea.
Mă doare nerecunoştinţa contemporanilor, care ar trebui să fie mai atenţi la ce se întâmplă. Nişte colegi de breaslă care s-au obişnuit cu nişte nume şi nu percutează decât la numele acelea. Dacă e altceva, devin duşmanii celuilalt. Sunt fericit că fiecare dimineaţă în care mă trezesc şi nu am murit în somn e un mare câştig. Am învăţat asta acum nouă ani, când am făcut infarct.
Mă lupt, mă enervez, trec prin drame sentimentale sau profesionale, e normal. Dar dimineaţa când deschid ochii îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a mai dat o zi. Fiecare zi e un dar”, a mai spus Doru Ana, în interiviul dat pentru Jurnalul Național, în 2011.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
