Paula Iorga, după parastasul de șapte ani al lui Leo. Când și-a scos verigheta și cine este bărbatul care i-a adus din nou bucurie

La parastasul de șapte ani al lui Leo Iorga, la București, ploaia i-a amintit Paulei de cântecul lui. „Parcă-l auzeam cântând «Ploaia»”, a mărturisit ea pentru Click!

1/8

Paula Iorga, după parastasul de șapte ani al lui Leo Foto: credit foto: arhiva personala/ social media

Paula Iorga a povestit și despre noaptea de Revelion în care, la trei ani după moartea artistului, și-a scos verigheta și a pus-o în aceeași cutiuță cu a lui. Astăzi, alături de ea este Aurel, bărbatul în care spune că a regăsit multe dintre lucrurile pe care le iubea la Leo.

Click!: Paula, zilele trecute ați făcut la București parastasul de șapte ani al lui Leo. Cum ați trăit ziua aceea? Ce v-a rămas în suflet?

Paula Iorga: Grea întrebare! A fost o zi trăită intens, cu mare emoție, sentimentele au fost confuze, el era acolo, nu am apucat să ne petrecem bătrânețea împreună! Toți am retrăit momentul slujbei de la înmormântare, cu aceeași părere de rău, sfidând ploaia. Parcă-l auzeam cântând „Ploaia”. A plouat foarte mult când noi am fost acolo. Am luat o umbrelă imensă să acoperim la mormânt tot ce am adus pentru pomenirea lui, a venit și preotul nostru duhovnic, au fost copiii, a fost un cerc restrâns și am retrăit emoția despărțirii, cu părere de rău că el nu mai este lângă noi, dar spiritul a rămas. Oricum am fost destul de liniștiți pentru că el s-a dus acolo unde și-a dorit, liniștit, la Tatăl Ceresc!

Click!: Cum sunteți acum, după șapte ani? În ce momente vi se face cel mai dor de el?

Paula Iorga: Până acum sunt bine, echilibrată, este o nouă etapă în viața mea, cam de aproximativ 4 ani de zile și îmi este cel mai dor atunci când, bineînțeles, îl aud cântând pe radio.

„Amintirea la care mă întorc mereu și mă face să zâmbesc este aceea când m-a cerut de soție”

Click!: Care e amintirea cu Leo la care vă întoarceți cel mai des? Există un gest sau o vorbă de-a lui care vă face și astăzi să zâmbiți?

Paula Iorga: Amintirea la care mă întorc mereu și mă face să zâmbesc este aceea când m-a cerut de soție. Eu nu am crezut, fiind foarte tineri,  și nu am crezut că un artist de 24 de ani, la început de carieră, pentru că era în Cargo, și așa ne-am cunoscut la  Costinești – la 24 de ani să îți întemeiezi o familie tu, ca solist vocal, era cam imposibil și i-am replicat să se gândească mai bine că  nu era așa de ușor dar am glumit pe atunci cu el și au fost multe amintiri foarte faine din acea perioadă de la Costinești! Pe scurt, nu pot alege doar una, pentru că sunt foarte multe amintri placute în 31 de ani. Făcea deseori „haz de necaz”, fiind un om spiritual, deosebit de glumeț. Este una dintre calitățile pe care le aveam în comun și care l-a fascinat la mine, veselia mea.

https://www.youtube.com/watch?v=OhlII0L-2AE&list=RDOhlII0L-2AE&start_radio=1

Click!: Îl mai visați pe Leo? Vă amintiți un vis în care v-a spus ceva ce v-a rămas în minte și după ce v-ați trezit?

Paula Iorga: Îl mai visez uneori, nu foarte des dar de cele mai multe ori îl visez cum suntem în vacanțe, plecați, lui îi plăceau foarte mult vacanțele în care noi plecam și ne distram frumos. În vis nu mi-a spus niciodată nimic dar visul a fost frumos, eram între colegi, era prezent cu mine. Îl mai visez cântând în concerte!

„Am decis să îmi scot verigheta, să o pun deoparte, într-o cutiuță, la păstrare”

Click!: Când ați simțit că sunteți pregătită să lăsați din nou pe cineva să se apropie de dumneavoastră? A fost un moment anume?

Paula Iorga: Ca să fac loc prezentului, după trei ani de zile, am decis că e momentul să-mi continui viața. La trecerea dintre ani, aici, la mama, în Eforie, unde am venit să stau cu ea, am decis să îmi scot verigheta, să o pun deoparte, într-o cutiuță, la păstrare. Și ambele verighete ale noastre erau în acea cutiuță.

Trebuia să fac loc prezentului, să intre în viața mea și să schimb acea singurătate care nu-mi pria deloc. Nu este punctul meu forte și nu-mi plăcea starea în care eram, nu-mi făcea bine. Îmi doream această veselie, această stare de bine. Și mă rugam la Bunul Dumnezeu să mi-o dea. Nu mai sunt singură în călătoria asta numită viață.

Click!: Ce v-a cucerit la bărbatul de lângă dumneavoastră? Ați regăsit în el vreo calitate pe care o iubeați și la Leo?

Paula Iorga: Aurel este un tipar care mi se potrivește, exact cum m-am rugat la Bunul Dumnezeu să-mi trimită în viața mea o persoană potrivită, care să mă iubească, să mă respecte și să mă facă fericită. Leo a fost primul trimis, iar Aurel este al doilea. De unde e clar că sunt caractere și obiceiuri asemănătoare din toate punctele de vedere, de la artă, muzică, voce, drăgălășenie, alintat, până în bucătărie, la gătit, la făcut piața, la pus murături. Până și fizic seamănă cu Leo. Mă iubește și mă implică în tot ce-și propune să facă. Îmi ocupă tot timpul și bine face!

Click!: Sunteți fericită acum? Ce vă bucură cel mai mult în viața pe care o aveți astăzi?

Paula Iorga: Cel mai mult mă bucură faptul că creez, sunt textieră a pieselor actualului meu soț și nu numai textieră dar îl mai ajut și sunt și cel mai mare critic al lui în ceea ce compune el, aici, în Eforie. Mă bucur că îi mai dau idei și creem împreună  muzică plăcută, melodică. Cred că asta este menirea fiecăruia în viață, să creeze!