Câți angajați avea Securitatea înainte de Revoluție. Peste 6.000 erau înregistrați doar în București

În septembrie 1988, cu aproximativ un an înainte de prăbușirea regimului comunist, structurile Departamentului Securității Statului (DSS) ajunseseră la un efectiv de 14.629 de angajați. Informațiile apar în documente secrete publicate recent de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Câți angajați avea Securitatea la finalul regimului comunist Foto: Captură video

Datele oferă o imagine asupra dimensiunii aparatului represiv al regimului comunist și asupra modului în care Securitatea era organizată la nivel național, de la structurile centrale din București până la inspectoratele județene și unitățile specializate.

Cum erau împărțite structurile Securității

Cea mai mare parte a angajaților era împărțită între aparatul central din Capitală, inspectoratele județene și trupele de securitate.

În București lucrau 6.023 de cadre ale aparatului central, ceea ce reprezenta 41,17% din total. Inspectoratele județene aveau 5.869 de ofițeri, adică 40,12%, în timp ce trupele de securitate numărau 2.737 de membri, reprezentând 18,71%.

Pe lângă cadrele operative și militare, DSS avea și aproximativ 1.200 de angajați civili. Aceștia ocupau diverse funcții necesare desfășurării activității, de la dactilografi și tehnicieni până la specialiști în laboratoarele de analiză foto-chimică.

Bucureștiul concentra cele mai importante structuri

Capitala reprezenta principalul centru al activității Securității. Pe lângă cele 6.023 de cadre ale aparatului central, în București mai existau 557 de cadre ale Securității Municipiului București.

Printre structurile importante se număra Direcția a IV-a, responsabilă de contrainformațiile militare, care avea 1.022 de angajați. Misiunea acesteia era supravegherea loialității din cadrul Armatei.

Unitatea specială „F”, cunoscută pentru activitățile de filaj, avea 745 de agenți, în timp ce USLA, Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă, număra 772 de membri.

Un rol important îl avea și supravegherea comunicațiilor. Unitatea Specială „T”, responsabilă de interceptările telefonice și ambientale, avea 466 de angajați. Unitatea Specială „S”, care se ocupa de controlul corespondenței, număra 356 de cadre.

Activitatea Unității „S” se desfășura inclusiv în spații amenajate în interiorul unor oficii poștale, ceea ce demonstra extinderea supravegherii în viața de zi cu zi.

Constanța avea cel mai mare efectiv din teritoriu

Numărul cadrelor din județe era diferit, în funcție de importanța strategică a fiecărei zone. Constanța se afla pe primul loc, cu 285 de cadre. Importanța portului și prezența străinilor în zonă reprezentau factori care explicau efectivul ridicat.

Pe următoarele poziții se aflau Timiș, cu 271 de cadre, Prahova, cu 261, Cluj, cu 251, și Brașov, cu 212. La polul opus se aflau județe precum Covasna, cu 73 de cadre, Ialomița și Sălaj, cu câte 76, și Călărași, cu 78 de cadre.

Chiar și în aceste zone, unde efectivele erau mai reduse, structurile Securității aveau atribuții de supraveghere și control asupra populației.

Câte femei lucrau în cadrul DSS

Documentele publicate de CNSAS arată și proporția femeilor din cadrul Departamentului Securității Statului. În septembrie 1988, din totalul de 14.629 de angajați, 2.297 erau femei, reprezentând 15,70%.

Cele mai multe erau repartizate în funcții tehnice și administrative. În Unitățile Speciale „T” și „S”, femeile reprezentau între 25% și 30% din personal.

Situația era însă diferită când venea vorba despre funcțiile de conducere. La nivel național, doar 22 de femei ocupau astfel de poziții, ceea ce reprezenta 0,95% din totalul angajatelor.

În trupele de securitate nu exista nicio femeie în funcții de comandă. Structura efectivelor arată astfel că femeile erau concentrate în special în zona administrativă, tehnică și de suport, în timp ce funcțiile operative și de conducere rămâneau predominant ocupate de bărbați.