Maria Zaharia, copilul-erou de la Mărășești. Povestea tulburătoare a fetiței de 12 ani care a schimbat soarta unei bătălii
Istoria Primului Război Mondial este plină de povești de sacrificiu, dar puține emoționează la fel de puternic precum cea a Mariei Zaharia. O copilă de doar 12 ani, cunoscută de săteni ca „Măriuca”, a reușit, prin curajul ei, să contribuie decisiv la victoria trupelor române în bătălia de la Mărășești, din vara anului 1917. Moartea ei prematură și eroică a transformat-o în cel mai tânăr erou al armatei române, chiar dacă numele său a fost mult timp umbrit de alte figuri celebre ale Marelui Război.
România între dezastru și speranță
Intrarea României în Primul Război Mondial, în 1916, a adus mai degrabă dezastru decât glorie. Armata română, slab înzestrată și insuficient pregătită, a fost zdrobită rapid de ofensiva Puterilor Centrale. Bucureștiul a căzut în mâinile germanilor, iar guvernul și familia regală s-au retras în Moldova. Totuși, anul 1917 a adus o răsturnare de situație. Cu sprijinul misiunii franceze conduse de generalul Berthelot, armata română a fost reorganizată, dotată cu armament modern și instruită pentru a face față unui nou asalt.
În acest context tensionat, s-au desfășurat luptele de la Mărăști, Oituz și Mărășești – un adevărat „triptic al eroismului românesc”, care a intrat în manualele de istorie.
Bătălia de la Mărășești – vara eroilor
Bătălia de la Mărășești (24 iulie – 21 august 1917) a fost cea mai mare confruntare de pe frontul românesc și un moment decisiv pentru supraviețuirea României. Sub comanda generalului Eremia Grigorescu, soldații români au rezistat atacurilor repetate ale trupelor germane conduse de faimosul mareșal Mackensen.
Ziarul american Time scria la acea vreme: „Apărarea frontului de la Mărășești a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârșită vreodată de români”. Printre miile de eroi anonimi care și-au dat viața aici se află și o copilă: Maria Zaharia.
Livada bunicului transformată în post de observație
Maria Zaharia s-a născut în 1905, în satul Pădureni, aproape de Mărășești. În timpul războiului, locuia la bunicul ei, Ion Zaharia, în satul Haret. Livada bătrânului, situată pe un deal cu vedere spre câmpul de luptă, a devenit rapid un punct strategic pentru armata română.
Acolo, doi soldați improvizaseră un post de observație într-un nuc înalt. Unul dintre ei urmărea mișcările trupelor germane, în timp ce celălalt transmitea prin telefon de campanie informațiile către bateriile de artilerie. Măriuca îi însoțea adesea, aducându-le apă și ascultând curioasă rapoartele.
Curajul fetiței care a urcat în nuc
Pe 5 august 1917, în plină bătălie, observatorul a fost ucis de schijele unui obuz. Postul de observație risca să rămână fără informații vitale. Atunci, Măriuca a făcut gestul care i-a schimbat destinul: a luat binoclul și s-a cățărat în copac, hotărâtă să continue misiunea.
De la înălțime, fetița de 12 ani transmitea cu precizie mișcările inamicului, ajutând artileria română să lovească ținte strategice. Soldații au fost uimiți de curajul și rapiditatea cu care înțelegea comenzile.
Sfârșitul tragic al unui erou
Din păcate, eroismul nu a rămas nepedepsit. În timpul unei explozii puternice, un obuz a lovit aproape de copac. Schijele au ucis-o pe Măriuca pe loc, împreună cu telefonistul. Jertfa ei a rămas în memoria camarazilor, dar pentru mult timp a fost prea puțin amintită în cărțile de istorie.
Ulterior, trupul Mariei Zaharia a fost depus cu onoruri în Mausoleul de la Mărășești, alături de miile de soldați căzuți în acea bătălie.
